Cum firul apei ce se ivește
Din munte
Să privească cerul
Copacii cum alunecă printre
Unde
Ar fi noapte pe culme
Îmi spui
Ar fi o noapte din care scuturi
Umbre
Dar
Tu încă alergi printre cuvinte
Să aprinzi lumânări
Să deslușești drumul
Urmele celor care au trecut
În lumina lor
Acum
Doar ploaia leagă norii
de streașini
Pădurea adormită sub frunze
Și
Chiar trebuie să-ți închipui
Că-n fiecare poveste aduci
Cu tine-o femeie
Pe care n-ai reușit s-o privești
Cu inima
Prin care trece un strigăt
Ar fi o poveste doar
Uitată pe limbă îmi spui
Dacă n-ai sta să descoși
Noaptea
Din vorbe.
(pictură: Arpad Racz)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu