De ce-n fiecare toamnă
Se culcă luna peste văi,
Cu buzele-i de doamnă
Sărută-n noapte ochii tăi?
De ce-n fiecare toamnă
Vântul plânge printre brazi,
Pe brațele-i de doamnă
Te leagănă-n foc să arzi?
De ce-n fiecare toamnă
Amurgul s-ascunde-n tine,
Cu glasul ei de doamnă
Descântă dorul din mine?
De ce-n fiecare toamnă
Printre amintiri hoinăresti,
Farmecul ei de doamnă
Spune să nu mă rătăcești?
În astă toamnă ce trece
Totu-i nou și totu-i vechi,
Glasul gândului e rece
Printre ruinele străvechi..
Un comentariu:
Mulțumesc cu sufletul pentru publicarea versului meu umil!
Respect si admirație!
Trimiteți un comentariu