Fără să cântărim consecințe
De am putea, cu un grad să ne schimbăm firea,
Poate că n-ar țipa în noi arzânde legăminte...
Și n-ar fi atâtea cioburi de suflet
De aliniat cuminte din non sens,
Poate că ți s-ar auzi, tăcutul urlet
Răscolind întunericul dens.
Prostească răzbunare imatură
Clocită de suflete seci
Scăldate în cloacă de ură,
De inexistența unor lacrimi reci...
Rupeți cordonul ireal de cumplit...
Nimic nu întoarce clipa-napoi
Orgoliul e fiară ce-n noi și-a zidit
Renunțarea la doi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu