cât te iubesc -
mai bine munții-i
las ascunși
de vraja ta să nu se lase
nici ei pătrunși
N-am să-ți mai spun
cât îmi lipsești –
mai bine ascund
apa mării
să nu se mai reflecte-n ea
privirea ta în faptul serii
N-am să-ți mai spun
că nu te uit
și că mă doare depărtarea
că sunt doar dor și așteptare
din zori și până la zenit
N-am să-ți mai spun
nimic, de fapt,
ca tu să crezi
că nu te vreau,
la tine că
nu mă gândesc
și că m-a cuprins uitarea
Și toate astea eu le vreau
pentru că tu
nu știi ce vrei –
înlături tot în calea ta
ești numai fulger și scântei
Aștept acum, după furtună,
să vină iarăși vremea bună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu