Viorel Boldiș: Am învățat

Am învăţat că mersul înainte trebuie să se sprijine mereu pe ceea ce las în urmă,
altfel înaintarea îmi este nu numai zadarnică ci şi inutilă.
Am învăţat că apa râului în care mă spăl îmi ajunge curată din amonte,
doar dacă o las să curgă curată în aval.
Am învăţat că răul pe care nu-l fac, putându-l face,
este mai preţios decât binele pe care aş vrea să-l fac, dar nu-l pot face.
Am învăţat că o lumânare pe care o aprind noaptea într-o odaie,
este mult mai folositoare decât un candelabru cu 10 becuri pe care-l aprind ziua în acelaşi loc.
Am învăţat că o vorbă bună pe care o spun unui om aflat într-un moment de cumpănă,
valorează mai mult decât cel mai bun discurs motivaţional
rostit în faţa unei mulţimi plătitoare de bilet.
Am învăţat că un “Ajută-mă, Doamne!” pe care-l spun din inimă în odaia sufletului meu,
are mai multă putere decât un “Tatăl nostru” recitat mecanic în oricare catedrală din lume.