Aura Creițaru: Prezentul dintre clipe

                                                                                                                                                                   

Între
ziua de ieri şi ziua de mâine
pulsează continuu prezentul –
Cred că ştii cum prin noi trec
spre nicăieri
pachete de clipe
egale, cuminţi ca niște sfinți sau
rebele

Uneori,
priveşte-napoi nostalgia din ele
strecurată uşor prin destine-nnădite
Te recunoşti, poate
în lecţii trăite
în stări ale clonei rămase în urmă
după lăuntricele tale cortine

Dar
existenţa merge-nainte cu sine
prin clipe reale – șiraguri de vieți
purtate în candele
printre pământuri și stele
Un rost ne trăieşte-n prezentul continuu
Azi, nu e nici mâine
dar nici ieri care-a fost

Oare ştii
Să iei ritmul cu tine în aventură?
Să priveşti prin pereți transparenți
şi să vezi că
nu timpul -
doar paşii şi suflul curat te poartă
pe calea cuvântului purtător de iubiri
ancestrale
prin vers

Prezentul nu-aşteaptă, nici clipele
Trăieşte-l acum! (aşa se cuvine)
Mâine
totul va fi sub tălpile tale grăbite
și ele, antrenate în mers!