Versuri, versuri, versuri,
ești uriașul din țara extremelor
pălărierul nebun atins de frisoane
elefantul din magazinul de cioburi
atât de universal în orbirea sublimă că nici nu-ți mai simți neuronii vibrând în eter metaforic
plutești ca un sconcs deportat în risipă
ca mielul sălbatic predispus la tăiere
ce nu simte neam căderea în criptă
ești bătaia de inimă a lui dumnezeu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu