Camelia Lungu: Poveste...

Covor de flori și de lumină
Ți se aștern azi la picior,
Tu vino dacă vrei cu mine
Colo în vale,la izvor.
Vom bea din apa lui curată
Și ne-om iubi ca doi copii,
Cuvinte ne vom spune-n șoaptă
Și fericiți noi vom trăi.

La căpătâi să îți pun pernă
Din stelele ce ne privesc,
Iubito să te simt alături
O viață-ntreagă îmi doresc.
Prin iarba moale-nrourată
Să ne plimbăm cu pași desculți,
Să fim curați ca altădată
Când ne scăldau sfinții părinți.

Din ale nuferilor cupe,
Albă caleașcă de cleștar
Voi face și pe sus iubito
Te voi purta către altar.
Și o cunună de mireasă
Voi împleti din flori de crin,
Iar codrul verde de mătase
Să fie-al nostru drag cămin.

Trei păsări albe, guralive
Vor pune pe umerii tăi
Un voal din pânza cea mai fină
Țesută din puf și scântei.
Și te voi alinta mereu
Cu vorbă dulce și mieroasă
Sub unda unui curcubeu
Că vreau pe veci să-mi fii aleasă!

Din soare voi lua inelul
Ce ți-l voi pune-n inelar
O perlă am să fur din lacul
Cu apa de argint, cleștar.
La malul mării, din nisip,
Noi vom culege albe creste
A valurilor din alt timp,
Căci toate-au fost doar o poveste!