Înalță-te frumoasa mea spre ceruri
Printre steluțe albe de iubire,
Sunt îngeri de zăpadă plini de geruri,
Ca fluturii de vară vin spre tine!
E noaptea ta, acum și-ntotdeauna,
Când brazii pun beteala peste poale,
Iar prin potop de puritate, luna
Trimite către lume raze pale.
A-nflorit pământul doar de dragul tău
Și florile de-argint se prind în salbe,
Iară astrele nu mai vorbesc de rău,
Se primenesc cu flori de gheață albe.
În necuprisul ăsta de ninsoare,
Tu esti regină-acuma peste toate,
Coroana ta lucește în cleștare
Și bucurii în suflete-mparte.
Să ne-nveselim la nunta cea regală
Când miresele se sting la pieptul dulce,
Iar brazii, prin omături mi se scaldă,
În vârful lor se leagănă o cruce.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu