Și dorul mai pleacă pe vale, pe deal
Și cântul se-oprește s-audă un sursur
Și vorba șoptește sfioasă pe-un val
Chemându-și aproape un suflet și-un flutur.
Și toate îl strigă și toți îl mai simt
Băietul și teiul, și lacul și luna,
Crâmpeie adună din graiul cel sfânt
Mihai să le spună că luna-i doar una.
Iubit-a mult dorul în versuri cântat
Și verdele crud, și-albastrul din floare
Iubesc și eu slova din gându-i curat
Și teiul și dealul și dorul de mare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu