Vorbele tale
vorbele tale lungi pătate cu iarbăexpulzează cerul
camera se dilată ca o sticlă cu gheață
nu mai contează semnele șterse cu alb
țesăturile au intrat în piele
trecutul e împins într-o reflexie oarbă
visul îmbracă o altă haină
într-un înveliș de drum nescris
candida uniformă a spațiului gol spânzură cuvintele neplecate
între pământ și mine adâncurile-s pline de nimic
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu