Paul Coculeanu! Nici așa n-o fi bine?

•|•

Zic mulți pudibonzi:
"În artă,
distanța și sobrietatea
au mereu trecere!"
N-au deloc dreptate.
Iubito,
ești atât de perfectă,
normal, doar pentru mine,
dar — există și-un "dar",
sparge-ți odată
cristalul,
nu te mai ține
atât de rigidă!
Vezi, pleacă din noi
rotiri periculoase,
toate acordurile joase
și toate zgomotele
prea ascuțite
din tine, din mine...
Și-mi zici
"Nu mă mai gâdila,
dacă râd prea mult
mă trece știi tu ce..."
Dar chiar nu știu
ce te-ar trece,
vorba e,
trecem unul prin altul,
te trec eu,
mă treci tu,
nu suntem tuneluri,
ci pasuri!