dar nu am mâini nici picioare nici gură
scriu fără mine pentru voi aceia care mai sunteţi
şi nu aţi uitat încă
d e t r e i z e c i și ceva d e a n i
ninge din nou în republica noastră bicefală
ninge frumos ninge bestial de la timişoara la bucureşti şi retur
ca de fiecare dată
în decembrie
iarna
VĂD
şi AUD prin perete
bile şi cuburi linii şi plane
gesturi arhitectonice ale unui peisaj demult inventat
şi nu mă dumiresc îndeajuns niciodată
doamne
îmi zic uneori
în patria mea fără frontiere
în nord-estul latinităţii noastre perverse
la porţile orientului pe bulevardul oricărei victorii
interminbile cozi ale suferinţei
i s t o r i a l o r n u e i s t o r i a n o a s t r ă
AUD
şi VĂD prin perete
urale chesoane baloane
sutiene ace gămălii parastase coroane multicolore de flori artificiale
la masa noastră cea de toate zilele cad mereu aceeaşi apostoli
gaura neagră a unui steag enorm fără mâini
de o parte şi de alta a dâmboviţei române
curge prin veac un râu liniştit
a venit
a trecut revoluţia şi cimitirele eroilor au rămas de veghe în lanul secerat
undeva departe
cruci albe de marmură pe o insulă de sânge pustie
ninge din nou ninge frumos în piaţa universităţii
şi de fiecare dată
în decembrie
iarna
macii înfloresc pe caldarâm !...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu