Radu Branda: Eminescu pe drumul lung și cunoscut

       Eminescu...                                                                                                                        

Eminescu n-a plecat.
El în umbra lui fatală,
Stă-ndărătnic rezemat,
Nici în viată nici în moarte.
Și-ale mele grele șoapte,
El le-ascultă dus din lume,
Ca pe o dulce minune.
Și-atâta mi-e dorul de lung
Căci mii de lacrimi nu-mi ajung.
............................................
Când vorba voastră sună ca plâns la cununie,
Și mă-ngână-n cânt de dulce evlavie,
Eu văd cum urna crapă și cenușa-i reînvie...