Moartea marilor Poeți
Ei râdeau, săreau erau fericiți,
Totul era cald, strălucitor…
Nu-mi cunosc de unde-mi vin aceste vise,
Nu sunt amintiri, sunt diferite.
Cineva mi-a spus asta înainte de haos,
Că Poeții ar putea face asta în somn.
Mi-a spus că ei visează, că acesta-i un cadou,
Și că nu ar trebui să spun nimânui.
Dar ție îți spun asta,
Știind că poți păstra secretul!
Vino...te voi duce undeva mai bine, promit…
Visul lor era ciudat,
Calm și plin de spirit.
Iar moartea lor…
Pură, în ascensiune zdrobindu-se de timpane!
Promiți să nu spui nimănui?!
Moartea marilor Poeți...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu