Zetu Vasile: Înrămare în șarpe

Profeţii

Sunt cuvintele mele şi, iată, mă tem, (încălţări de oţel 

Şi tăcere de sfinx), mă respir 

Cu evlavie, mîine,

Chiar mîine în zori ambulanţele norilor au 

Să cutreiere vidul –

La prînz 

Câinele meu favorit 

Îmi va roade femurul – 

Poimîine, 

Pe cînd înserarea va fi 

Inrâmată în şerpi, lunecoasă şi crîncenă, 

Pajul

Meu orb şi umil, trist egumen 

Al porţii, 

Cu rîvnă în urma refluxului meu va întoarce 

Clepsidra cu lacrimi ,

Fiind sărbătoare-n scaieţi şi în cîrtiţa beată, 

Dar viermele trupului meu răstignit pe cîrlig 

Va momi, poate, totuşi, 

O mreană de aur.