Cristina Ștefan:***

în semn floral
de dimineaţă te chem
cu starea primăverii
ce blândă-ncumetare
în umbra vântului cuminte
sunt locuri de ruine
bătrâne cazemate
mai ţin agonizant betoane

de ce nu-mi scrii
în har oglinda
sălbatică
frumoasă
cu ochii larg deschişi
spre mare
şi-un gând
acoperit de măşti
acut şi singur
în pragul minţii tale

e linişte
şi mărăcinii
aşteaptă grebla ploii
se vor ivi din piatră
lăstarii noi
senini
păianjenii de vise
le-or dezveli velinţa
cum timpul mai respiră
din noi ca din fântâni

(din volumul 10 zile din martie, 2015)