(Pe când Dumnezeu se plimba prin Copou)
prin Copou
atingea în trecere un tei
iar teiul devenea sfînt.
Călca El mai apăsat un loc
şi acolo răsărea o statuie sau
o casă cu numele Său
o bibliotecă sau un lung bulevard.
Pe când Dumnezeu se plimba
prin Grădina Copou
nu purta aura la vedere
nu-şi etalase încă sufletul divin
iar plopii îi făcea să fie mereu fără soţ.
Oamenii locului l-au numit
EMINESCU.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu