Îmi arunc privirea
Îți sorb sclipirea
Din irisul ochilor
Dincolo de stele
Luna iar coboară
La marginea apei
Păru-i răsfiră în val
De a lui dulci clipiri
În zarea seninului
Un curcubeu se opri
Bea apa sfântă
Nimbului la răsărit
Luă floarea de mână
O coloră-n pastel
O privea nedumrit
Nu-i veni a creade
E din vis copilăresc
Se îndrăgosti atunci
În rochie albă o visa
O ceruse de soție
Floarea roși de veste
Petalele îi tremurau
Se clătina să leșine
Curcubeul mândru
O cuprinse-n brațe
O săruta în grabă
Buzele-i căpșună
Mantia o protejă
Vântul nemilos plecă
A vrut floarea pentru el
Mai să-i rupă un cercel
Curcubeul o luă de mână
Se plimbau agale tăcuți
Bucium-i chemară
Inimile-i băteau
Tocmai departe
Tobele se auzeau
Apele săltau în unde
Codrul fremăta frunzele
Dansul de păsări începu
Se iubesc până la stele
Înapoi nu se mai întorc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu