mă întorc mereu
în același loc
din care încă
n-am plecat
cu bagajele
gata pregătite
aștept trenul
nălucirilor deșarte
se aude chiar
șuieratul lui
ca un plânset nocturn
păsările sufletului
au inimile amorțite
străbunii mă așteaptă
la ultimul lor sfat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu