acea ființă veșnic nemulțumită
de cum arată fără machiaj
de anii în plus
și visele tot mai puține
care plânge după iubitul plecat
la fel de mult ca după o unghie ruptă
sau un ochi dus la ciorap
cea care adesea cântă când îi vine să urle
și dansează bolero pe paturi de cuie
cea care se trezește dimineața uneori
cu trupul umflat, un gust amar în inimă
și un loc gol lângă perna sa
spre compensație
înfășează îngeri grăsuți în scutece moi
îi hrănește cu lacrimi și formule secrete de lapte
așteptând să le crească aripi
și s-o părăsească la rândul lor
Ea pentru care o minciună din dragoste
e mai presus decât orice adevăr științific
se tot agață cu disperare
de oameni nepotriviți
ca de-un colac expirat de salvare
expertă în arta autoamăgirii
spune vorbe tandre
ascunzându-și cuțitu-n în poșetă
lângă o paletă de sentimente
nemărturisite și tampoane alldays
amantă blondă, soție necruțătoare
mamă fiică mamă fiică mamă
perioadă
o medie aritmetică rotunjită
de Evă, Marie și Lilith
iubește-o fără pretenții de promovare
în icoană fotoșopată
cu margini sculptate și zâmbete aldine
renunță o dată pentru totdeauna s-o înțelegi
doar așa vei ajunge într-o zi
să iubești și bărbatul din tine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu