dar îmi era frică de anumite lucruri
nu voiam ca nimeni să sufere din cauza mea
chiar dacă s-ar fi obișnuit repede cu ideea
că nu mai exist
nu voiam să pierd posibilitatea de a ajunge acolo la cer
chiar dacă nu credeam în rai și infern
așa cum fusesem învățat de copil
într-o zi voiam să plec definitiv
fără să spun nimic, fără să las vreo urmă
fără să perpetuez specia, fără să realizez ceva măreț
de care să-și aducă alții aminte
oricum știam că totul se uită, că totul e distrugere
că nimic nu contează, că pulberea pământului
în care se odihnesc oasele
va fi absorbită de gurile negre și flămânde
ale universului
într-o zi s-a întâmplat ceva numit revelație
mi-am privit sufletul și un gând fabulos
a deschis poarta unei lumi nevăzute
atunci am început să scriu
să dau formă acestei miraculoase salvări
mi-am acceptat orice experiență
a trupului, a durerii, ca pe o secundă în plus
în care puteam să-mi desăvârșesc creația
și mai mult de atât, să le dau și celorlalți
un motiv să existe
(Poem din antologia de poeme, citate şi aforisme "M-am născut pe Google", editura Fides, februarie, 2021)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu