Marcel Vișa: Întoarcerea

casele de la munte au pereții din lemn,
strâmbi ca o tentativă de îmbrățișare,
afumați de sobe vechi.
a noastră are pivnița din piatră de râu
cărată cu calul de departe,
zidită de tata între două beții.

după moartea lui, o iarnă întreagă am ascultat sunetul daltei
modelând, stingheră, fibra nopților lungi și geroase.
în atelier mirosea, dimineața, a tutun și țuică, a plecare devreme.

mese, dulapuri sculptate grosolan
mobilează gândurile negre ale zilelor posomorâte
în care nicio urmă de om nu se deslușește pe zăpada proaspătă
de-un alb ireal.
vulpile sapă vizuini adânci în beciurile caselor părăsite,
sub zidurile dărăpănate ale bucătăriei de vară
-niciun anotimp nu se mai prepară acolo-.
scâncetul puilor nou-născuți răzbate prin podele, ziua,
când, așezat la masa de scris fug de realitate.

desfac ultimul lui pachet de Carpați,
fumez și ascult liniștea câmpiilor albe,
rotunde plăci de vinil zgâriate pe alocuri de crengile platanilor bătrâni.

adio oraș!
fac naveta la școală cu autobuzele prăfuite ale firmei de transport muncitori,
hardughii comuniste pe patru roți,
cu șoferi mârlani și libidinoși,
puși pe căpătuială.

ocolind scaunele învelite în cârpe,
îmbibate cu motorină furată în canistre de tablă,
sau ulei de pe salopetele muncitorilor din schimburi,
mă așez pe-un loc imaginar
rezervat celor care știu să se mintă că totul va fi bine,
iar TOTUL e îmbâcsit cu praful
ce se presară din plafon peste sufletele noastre
sufocate de tinerețe.

fug de la ore cu Gruber, colegul de bancă,
rătăcim prin piața de casete,
fumăm țigări la bucată pe străzi lăturalnice,
ascultăm balade rock și le scriem iubitelor prin cafenele soioase
lungi scrisori de amor.

în pauze, la ALIMENTARĂ
tăiem pe jumătate franzele albe,
îndesăm în ele felii de salam cu muștar.

supraviețuitor al iernilor sălbatice,
singur cuc în camera goală,
citesc din poeții ruși, prozatorii americani,
sau schițez în creion portretul iubitei,
ascultând la magnetofon muzici black metal,
prea dark în contrast cu pielea-i de-un alb imaculat.

o cheamă A. și îi trimit scrisori la care îmi răspunde săptămânal.
îl punem pe drumuri pe bătrânul poștaș.
iubirea noastră i-a distrus încheieturile, ligamentele,
i-a uzat nervii și oasele,
mai mult decât ne-a distrus nouă sufletul
această relație la distanță.