și stau plictisit ca un rege-n ruine
la marginea clipei s-au tras jaluzele
pământul mai geme a crâng în suspine
a iarnă de stele
mă vând periodic pe vorbe perfide
din gând de mărire devin întuneric
doar golul mai suflă timid prin firide
de suflet isteric
și râd la o masă zbanghie irozii
de dansul prelins în absurd de robie
fecioarele-și plâng în surdină toți morții
de inimă vie
Un comentariu:
🌹🌹🌹❤
Trimiteți un comentariu