Firoiu Cristina Maria: Dacă pleacă lăutarul eu rămân al nimănui!

                  versuri                   

Dacă pleacă lăutarul eu rămân al nimănui
Versul meu e alb ca varu' făr'-acordeonul lui!
Mult mi-e frică să rămânem toți aici cu minți înalte
Fără o vioară-'ntreagă ce împarte și desparte!

Fiți atenți, la o adică... ei ne cântă pe la nunți
Și când viața noastră pică... dau cu doina drept în cruci !
Nu-l întreabă plătitorul de beții întruchipate
Dacă și-a văzut feciorul sau de doarme bine-'n noapte!

Mă mai trece un necaz și atunci ascult țambalul
Căci aștept mereu un azi, dar să cânte lăutarul!
Nu mă las de om nicicând de mă cheamă să-l iubesc,
Lăutarul știe-n gând câte-'n suflet pătimesc!

Lasă-te de mers pe jos, căci pornește muzica
Și-ți imaginezi frumos că ai limuzina ta!
Și când te apucă doru' de muierea mult plecată
El ridică microfonu' și o vezi cum vine-'ndată!

Am alviță de vânzare și azi eu mă simt bogat
Dacă lăutaru'-mi cântă pot să mai sărut un veac!
Nu mă știe lumea toată cum mă știu eu când ascult
O vioară-'mperecheată și un contrabas ce plâng!

Mult mi-e frică să rămânem toți aici cu minți înalte
Fără o vioară-'ntreagă ce împarte și desparte!
Versul meu e alb ca varu' făr'-acordeonul lui,
Dacă pleacă lăutarul eu rămân al nimănui ...!