Atila Racz: Aripi

oriunde ai fi

aripi negre

greoaie
plutesc cu înserarea
spre tine

vrei să fugi

să-ți schimbi înfățișarea
vrei să cauți locul
în care să crezi

dar nu poți

nuuu

peste tot sunt ziduri

sunt pereți
sunt munți si oceane

așa că treci grăbit

în fiecare zi
pe aceleași străzi
care devin bătrâne
te întâlnești cu aceiași oameni
care îmbătrânesc

cu aceiași copaci

uneori scheletici
rămași ca statuile
din orașul ce îmbătrânește
și el

oriunde alergi

vin aripile negre cu tine

vin chinuitele clipe
în care
ai crezut că trăiești.