artă şi spectacolul lumilor".
Cartea este de fapt o privire către mine însumi. Niciodată n-am intenţionat să scriu o carte de înţelepciune. Aşa cum am spus în mai multe rânduri, un poet ratează, conştient, înţelepciunea în favoarea metaforei. Astfel, nu cred că greşea Einstein când spunea că în viziuni poetice se pot descoperi redutabile adevăruri despre lume şi fiinţă.
Prin urmare, fragmentele ce compun cartea de faţă se substituie clasicei sintagme ,,ta eisheautón” (privitor către mine însumi). Le-am numit SOLILOCVII şi s-au născut dintr-o continuă introspecţie a celui care se lasă bântuit de întrebările asupra artei, divinaţiei, miracolului fiinţial şi asupra lumii ca spectacol.
Câţi mai cred azi în filosofi, în moralişti, în îndrumători pe calea Frumosului şi a Binelui? Cititorul va observa că prezenta carte de solilocvii – o adunare de gânduri şlefuite sau mai puţin şlefuite – pune accent pe actul creaţiei (poezie, pictură, muzică) şi pe singurătatea creatorului.
Fie ca aceste gânduri sublimate şi aceste microeseuri blitzate să vă fie de trebuinţă!
Daniel CORBU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu