Geo Vasile: Mihai Eminescu

    Mihai Eminescu *Mihai Eminescu *Mihai Eminescu  

Cu mâne zilele-ţi adaogi…
Cu mâne zilele-ţi adaogi,
Cu ieri viaţa ta o scazi
Şi ai cu toate astea-n faţă
De-a pururi ziua cea de azi.
Când unul trece, altul vine
În astă lume a-l urma,
Precum când soarele apune
El şi răsare undeva.
Se pare cum că alte valuri
Cobor mereu pe-acelaşi vad,
Se pare cum că-i altă toamnă,
Ci-n veci aceleaşi frunze cad.
Naintea nopţii noastre îmblă
Crăiasa dulcii dimineţi;
Chiar moartea însăşi e-o părere
Şi un visternic de vieţi.
Din orice clipă trecătoare
Ăst adevăr îl înţeleg,
Că sprijină vecia-ntreagă
Şi-nvârte universu-ntreg.
De-aceea zboare anu-acesta
Şi se cufunde în trecut,
Tu ai ş-acum comoara-ntreagă
Ce-n suflet pururi ai avut.
Cu mâne zilele-ţi adaogi,
Cu ieri viaţa ta o scazi,
Având cu toate astea-n faţă
De-a purure ziua de azi.
Priveliştile sclipitoare,
Ce-n repezi şiruri se diştern,
Repaosă nestrămutate
Sub raza gândului etern.

Accresci col domani i giorni…

Accresci col domani i giorni,
Coll’ieri la tua vita scade,
Innanzi hai, ciò nonostante,
Eternamente il giorno d’oggi.
Quand’uno passa, l’altro viene
Qual successor a questo mondo,
Così il sole mentre cala,
Risorge pure in qualche luogo.
A quanto sembra altri flutti
Trovano sempre stesso guado,
E pare sia altro autunno,
Benché le stesse foglie cadan.
Innanzi alla nostra notte
Va la regina del mattino;
La stessa morte è illusione
Nonché di vite tesoriere.
Di ogni istante passeggiero
Intendo questa verità,
Che esso appoggia lo eterno
E volge l’universo intero.
Per ciò quest’anno pur s’involi
A seppellirsi nel passato;
Tu hai tutt’ora il tesoro
Della tua alma, sempre intatto.
Accresci col domani i giorni,
Coll’ieri la tua vita scade,
Innanzi hai, ciò nonostante,
Eternamente il giorno d’oggi.
I paesaggi corruscanti,
Che a file rapide s’incalzan,
Riposan sempre immutati
Nel raggio del pensier eterno.