versuri
Din anotimpul unor ierni ce-au smulsSăruturi oarbe printre suspine reci
Am mai pastrat mângâiuri tatuate
Din visele pe lângă care treci...
Și n-am putut să mă despart de ele
Căci doar în ele îmi dospeam surâsul...
În ele eram liberă de frici
Și nu îmi aminteam ce-nseamnă plânsul.
S-a împuținat nisipul din clepsidră,
Nici nu mai știu ce cântec să-i mai cânt
Să curgă mai incet, ca intr-o șoaptă,
Să pot visa mai mult, iubirea să o simt.
Și când ultimul fir de nisip
Va curge lin și visul va opri,
Poate atunci mă voi trezi să mor
În viața fără vise și plină de trăiri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu