Mariana Kiss: Gândul nebun

==================================================

Gândul nebun zboară departe,

Se înfiripă încet în magice șoapte,

Se înlănțuie cu furtuna,din când în când,

Se îngeamănă cu plopul, plângând.

Vuiește odată cu vântul sălbatic,

Se împrăștie odată cu roua, apatic,

Zâmbește,într-un târziu,cu soarele

Când își odihnește pe stânci picioarele.

Colindă prin cabane de mult părăsite,

Schimbă câteodată murmure ursite,

Încalecă destinul în mari depărtări,

Se îneacă în vinul dulcei încercări,

Închide verdele pal în crudele ramuri,

Miresme lasă să intre pe geamuri,

Îneacă noaptea în multă lumină

Și lasă iubirea libera să vină.

Când se plictisește,se întoarce la mine,

Duce în pumni ziua ce vine

Și focul stins al amorului dezlănțuit,

Se cuibărește în mine și adoarme trist.

=============================================