Paulin Octavian Boldiș: Libertății nu-i place să fie strigată pe nume

Când am întrebat-o pe mama 

ce este libertatea,
am văzut că-i venea greu
să se decidă
asupra unui răspuns
și întâi de toate s-a dus
la geam, să-l închidă

.
Atunci, în mintea mea, s-a înfiripat
prima idee precisă:
despre libertate
se poate vorbi doar în șoapte
și cu fereastra închisă...

Pe urmă, din stradă s-au auzit glasuri,
oamenii strigau libertatea pe nume,
sub zgomot de gloanțe
și scrâșnet de lanțuri,
începea altă lume,
la care privind
am înțeles că mama știa
un lucru aparte,
că dacă vorbești despre libertate
cu voce tare,
se lasă cu durere și moarte...

Au trecut niște ani de atunci
și ducându-mă într-o zi la ea,
mama, simțindu-se datoare
cu o explicație, mi-a spus că
libertatea nu-i o consecință,
de aceea nu poate fi permisă,
nici îngrădită,
libertatea e o premisă,
ea e partea divină din om,
nu este fruct,
ci e pom,
nu există nimic fără ea,
ne face să fim oameni
definindu-ne demnitatea!

Și fiecare din noi
trebuie să și-o asume,
a mai adăugat, apoi a tăcut,
iar eu n-am mai întrebat-o
dacă știe de ce
libertății nu-i place să fie strigată pe nume..