Reznic Cristian:***

I                                                                                           

fereastra deschisă
doi ochi privesc
spre capelele albe
spre talazuri
ridicate în cer
păstrează în sine tăcerea
și totul în jur
i se pare zgomotos
se așează la masă
se cufundă încet
să nu tulbure apele
deschizând porți
pătrunde în alte lumi
se reunește
cu eul său
fiind în deplină armonie
ca Yin și Yang

II                                                                                         

am venit iubito
să-ți sting flacăra
din buze
din ochii tăi
inexpresivi
stelele albe de cristal
și luna de pe cer
se întorc împotriva ta
în această seară
tu cu mâinile încrucișate
privind rece
mă străpungi
în adâncul meu
un zbucium răsună
și eu tremur
tot ce a fost sufletesc
s-a spulberat
a rămas un gol
fără de sfârșit
e frig
pustiu
și ninge