Vasile Dan Marchiș: Poezii

Tristețea cea mai mare      

Tristețea cea mai mare este a acelei păsări
condamnată pe viață
să zboare doar cu avionul...
Suspectă părea pasărea respectivă
uitându-se la mine
de parcă
dorea să-și dea aripile
în schimbul mâinilor mele
pentru ca eu să pot zbura în locul ei
iar ea să poată scrie în locul meu,
dar pentru cine?
Iar eu taină o priveam să nu par descurajat
prin faptul că prin mâini
nu mă simt altceva înafară de om...
Însă nu-i pasăre care prin măreția aripilor sale
să se joace de-a mâinile...
Nu-și dă nimeni o aripă adevărată
pentru tot cerul,
nici pentru toate mâinile...
Doar aripile adevărate
au crescut și cresc de la sine.
Mâinile goale dacă nu intră în contact cu ceva
pot face doar semne
fie de încurajare
sau de disperare.
Aripile chiar dacă nu intră în contact cu nimic
pot să zboare...

Motivare

Scriu despre singurul lucru pe care
dacă-l folosești fie ziua în amiaza mare
sau noaptea,
la bine și la greu,
la bucurie și tristețe,
la criză sau belșug,
nu poți fi dat de gol...
Acest lucru este lumânarea.
Ai motive s-o folosești oricând,
fie că te rogi cu voce tare
sau în surdină.
Iar dacă ești prins că taci
cu lumânarea aprinsă în mână
fără să semnalezi nimic la vedere,
când nu ești la un oarecare eveniment public
(botez, nuntă, slujbă religioasă
sau de altă natură),
chiar dacă ești de mirare soarelui,
poți motiva că astfel
ții momente de reculegere pentru cineva.

La Început...                                               

La început a fost cântecul la care
Dumnezeu i-a pus un singur vers:
”Ce să fac să am de ce să mă mir?”
Determinat de asta,Tatăl Ceresc
a făcut lumea cu viețuitoarele care
au preluat unele de la altele acest cântec...
Corbul, cioara și alte înaripate
au încercat să imite pe unele păsări cum ar fi:
privighetoarea, mierla, ciocârlia
dar n-au reușit pe măsură.
Dumnezeu auzindu-le oftatul le-a grăit:
”Pe voi v-am ales promotoare la bass!
Omul a încercat să imite și el unele păsări
fie vocal sau cu diferite instrumente muzicale
și a reușit atât de bine încât
a fost determinat să se exprime astfel:
”Doamne, nu știu ce-mi place mai mult
la aceste păsări!
Dacă aș putea cânta ca toate în același timp!”
”Vei putea!”
”Cum Doamne, a întrebat omul uluit?
Dumnezeu i-a răspuns:
”Fă-ți orchestră!”