poezie
De ar fi timpul stropi de rouăAș vrea să fie numai primăvară
Și să mă scald în frunza ierbii
De ar fi timpul doar din lemn
M-aș îngrădi doar de copaci
Să simt cum prinde viața rădăcini
De ar fi timpul din faină
Aș coace-n fiecare zi
Să-i țin pe ai mei sătui de pâine
De ar fi timpul doar priviri
N-aș mai clipi nicicând pe lume
Să-mi știu bunicii încă vii
De ar fi timpul cald de soare
De nori aș tot fugi mereu
Să nu mai fie noaptea noapte
De ar fi timpul doar din cântec
Mi-aș face strună din iubiri
Să cânt ca ei să mai trăiască
De ar fi timpul fir de ață
Aș țese gânduri neștiute
Să simt că n-am să-i uit în veci
De ar fi timpul... dar nu este
Nu-i timp nici chiar acum când scriu
Mult prea puțin îi știm măsura
Că nu e ceas să-l poți întoarce
Și nu-i nici cântec să-l repeți
Opriți-vă când timpul trece
Să respirați din nou cu ei
De ar fi timpul să nu fie
N-ai fi nici tu n-aș fi nici eu
Acum e timpul să trăim
Avem același Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu