Din lacrima ta
Şi lacrima mea
Din lacrimile noastre,
Am făcut o Mare.
Acum m-am gândit
Să pun de-aş putea,
Pe țărmuri
Tarabe cu sare.
Aşa am auzit
Că ar face unii
Din ceea ce au strâns,
Într-o viață.
Şi cred că aşa
făceau şi străbunii,
Vindeau sarea la piață.
Atunci când pui bucate pe masă,
De nu au sare de loc,
Nici soarele nu-ți mai intră în casă
Nu ard nici lemnele-n foc.
Din lacrima mea
Şi lacrima ta,
Din lacrimile noastre
Azi,am făcut o mare.
În nopți de nesomn
Din cer,dintr-o stea,
A căzut peste noi
Un munte de sare.
Am jur împrejur
doar iazuri adânci,
Din lacrimi sărate.
Mă uit în adâncuri şi te văd cum plângi
În fiece noapte.
Aşa-i de când lumea
E zi şi e noapte
Pământul e rodnic doar dacă-i udat,
Dar nu cu lacrimi sărate.
Noi tot lăcrimând
Am strâns azi un munte,
De dor,de oftat cu lacrimi amare
Voi pune la țărm tarabe mai multe
Să pun toată sarea-n vânzare.
N-am să-o vând pe bani,că nu vreau palate
Şi nici nu o dau,că-aş avea nevoi
O dau să o puneți doar în bucate
Nu vreau să mai plângeți şi voi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu