Alteori mi se face tristețe și jale
De cele mai multe ori mi se așterne peste suflet
Tăcerea cu infinitul singurătății din nopțile tale
M-au părăsit toate cuvintele
Si-un gol se întinde cât universul intreg
Pe ce umăr să-mi așez tâmpla și gândurile
Când doar umbra ta mi-e aproape și n-o înțeleg
Poate undeva și cândva
Va cobori iarăși o rază dintr-o iarnă ce nu-i
Promisiunea zăpezii peste un Pământ suspendat
In toate regretele și-n toate tăcerile lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu