Pesemne era încă frig
și păsările acelea mari
nu se întorseseră pe la cuiburi
de atunci am rămas cu tot frigul in oase
pe mine nu m-a adus barza...
m-a găsit primăvara înainte să plece
încolțisem deja
într-un con de umbră
al păcatului
nu
nu sunt copil din flori
chiar dacă în luna aceea
câmpul ardea de maci
doar văpaia lor
mi-a rămas imprimată pe buze
când am deschis ochii
am văzut mai întâi soarele
-stea ademenitoare-
lumina mi-a rămas imprimată pe retină
ca o dragoste la prima vedere
"până când moartea ne va despărți"...
pe mine nu m-a adus barza...
poate de aceea mi-e zborul frânt
mă simt condamnată nedrept
legată abuziv de pământ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu