Petre Ion Stoica: Nu îmi ajung plămânii
Detest să fiu fericit
De când am aflat că nimic nu este mai înalt
Mai al naibii
Decât această stare echivalentă cu absolutul.
Eu am nevoie de provocări
În fiecare zi să se ridice din nimic, un munte
Pe care
Să-l urc agățat de niște frânghii
Imaginare.
Să simt
Cum nu imi ajung plămânii de câtă bucurie
Am să împart cu voi
Atunci când voi coborî învins de dorul omului
Născut la câmpie!
Detest
Acele culmi, așadar, de pe care nu mai poți visa
La nimic altceva! Fericirea
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Top 10
-
" Eu cred că destinul a avut un rol decisiv în fixarea numelui meu pe palierul de sus al literaturii.” 1 . Pentru un scriitor, d... -
Scrijelesc pe coaja de nucă poemul în care mă refugiez. Dup-amiezile ploioase scot din matcă răul. Apele spală de umbre piatra cubică a ...
-
Rodica Lazăr, acesta fiind numele ei de la starea civilă, s-a născut la 17 iulie 1970, în comuna Moldova Suliţa, judeţul Suceava, într-o fam... -
suntem atât de puțini în compania acestei nevroze care a înghițit gâtul lebedei într-un alfabet al învârtirii încât ne întrebăm care pi...
-
Costel Zăgan (n. 20 ianuarie 1958, Tudor Vladimirescu,Botoşani) : A urmat gimnaziul în satul natal. Este absolvent al Liceului de c... -
34 de ani de la debutul în poezie(1985) al lui Teodor Dume/ 34 de ani de la debutul în poezie(1985) al lui Teodor Dume ... -
Luceafăr și zeu și om și apă și codru, și mare, și floare și gând, și vis, și durere, și-mpăcare E lacul, e luna, pădurea și-o stea lumino...
-
Aida Verdi Muzica ridică iarba în cer Albastrul mi-ajunge până la brâu În rest scaunele goale așt... -
Și, ți-am zis, iubito, din două puteri de cearcăn rămâne una, din două puteri de viață rămâne una... din două puteri de moarte... rămân...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu