uneori vorbesc cu tinele
din mine
avem trăiri simultane
și privim împreună
dezordinea de pe Terra
dialogul dintre noi
rămâne ascuns precum
soarele în dosul ploii
și luna în spatele
întunericului
privește copacii
au rădăcinile înfipte în cuvinte
îți spun eu
frunzele lor cad peste morminte
răspunzi
păsări de noapte îmi ascultă
șoaptele
cu tinele din mine
și mă poartă încet
spre singurătatea
clipei următoare
secunda rece
eterna călătoare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu