Ileana Vladusel: Sângeriu

florile înfloresc sângerii,
mamele plâng jelindu-i pe copii
cu lacrimi roșii, roșu a devenit modul nostru de a fi
diminețile sunt roșii cum roșii la fel
sunt visele nopții cu gust de șrapnel
nuanța aceasta sângerie
a îmbrăcat lumea în culoarea rănilor iar brazda din glie
e plină până la refuz,
sufletul omului rătăcește confuz
și, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat,
primăvara și ea, tot în roșu s-a îmbrăcat
războiul acesta a reușit să ne unească pe toți
în aceeași durere, grafit pe peretele vieții, de neșters
sângerie e clipa, apa mării și nava ce duce
pasageri clandestini spre un război fără cruce
culoarea sângerie nu are nimic glorios în ea
particule de cenușă acoperind viața
amestecate cu răni ce nu se vor mai vindeca
și ce primăvară frumoasă se întrezărea
la fereastra acestei lumi... ne vom mai întâlni vreodată cu ea?
iluzia unui verde ce va veni
va rămâne mereu porte bonheur, alungând sângeriul din zi
sper că la frontieră vor înflori
cireșii de mai, nu lacrimi în ochi de copii!