Iriși de vis ți-a picurat Vistierul,
Smaralde purtând basmele pe unde,
Sau cum e marea când mângâie cerul,
Ori mura-n poieni când țepii-și ascunde.
De prunci intuim că ni-e creșterea-n sân,
Iscată din tine se coace făptura,
Sub jarul privirii-ți ce mãngâie sfânt
Scriindu-ne-n gene, iubirii scriptura.
Ai pieptul maree ce valul înalță
Cât raza-i fierbinte din ochiul iubit,
Ești vioara dorită de-artist cu prestanță
Ce viața-i închină pe veci înrobit.
Ai mijloc de viespe și ochi ce seduc
Precum Cupidon cu vârful săgeții,
Ești boltă la zborul de fluturi ce duc
Spre cuib de netimp, sămânța vieții.
Tu răsucești ca Saladin, inelul,
Dând frîu nebun la duhul pasiunii,
Dai fruct ce-o lumina etern tunelul,
Ca dar divin spre permanența lumii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu