mi-e dor de o toamnă lungă
în care voi intra ca lumina
peste întuneric şi
când va fi să plec
cu o foame nebună de iubire
mi-aş dezosa durerea
pe o stâncă umedă
şi-n inima ei
aş scrijeli
ultimul bilet
să nu-l citeşti
gestul tău ar putea
ucide ultima lacrimă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu