Cine e ea, îţi zic io.
Este posibil să ne-nţelegem. Adecă să părem ok de ochii satului, până îşi bagă nasul în ciorba noastră de ştevie vreo fufă. Atunci să vezi chirăială.
Ca-n Parlament. Zău, fa!
Draga mea soţioară virtuală! Sunt la zi cu impozitele, aştept ce’a subvenţii de la APIA , iar primarul a zis că măreşte schema de personal în aparatul primăriei.
De stat, înţelegi? Mişcare faci doar cât să duci două cafele la trei angajeaţi. Cum s-ar împărţi două paie la trei măgari, că nu toţi beau cafea. Io, care sunt consilier ales democratic, beau nes cu rom.
Cre’ că eşti de acord că lumea asta a luat-o razna. Măgarii nu mai dispar în ceaţă, ca altădată, ci ies din ea. Io sunt unul dintre ei, ce s-o mai cotim pe lângă stâlpul de înaltă tensiune?
Evident, am făcut şi lucruri bune la vieaţa mea. Par examplî, m-am spovedit. Anşea, în văzul lumii. Să fiu un egzemplu pentru comunitatea locală.
Io eram la volanul unui BMW – am şi Bentely, nu intra la idei! – , popa mergea pe uliţă, teleleu. L-am claxonat de i-a sărit sutana de pe el. A vrut să mă afurisească, daaaar…
Dar, când a văzut suta de euro, mi-a pus patrafiru-n cap. Io la volan, el – lângă geamul pe jumate lăsat. I-am zis că „Ochii văz, inima cere… Conştiinţa, ja pe ea!”.
Lumea se mira, da’ se şi-nchina! Şi-anşea a ajuns aproape tot satul cu frică de Dumnezeu.
Ideea principală care străbate din acest anunţ, pe care sper să apară şi o inimioară străpunsă de-o săgeţioară, este că tre’ să încep campania.
Nu aia de primăvară, cu plantat pomi, chestii, trestii, balamale! Neah! Campania electorală, fată!
Candidez la primărie. Şi-n programul meu electoral stă scris negru pe alb:
„Ochii văz, inima cere… Conştiinţa, ja pe ea”.
Iar ea este funcţia.
Aştept provincia!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu