Senzația pe care-o am acum
e că mă uit la viață ca la teatru
și toată existența mi-o rezum
la ce se-ntâmplă între opt și patru.
Mă văd înconjurat de somnambuli
care se mișcă într-un fel de transă,
nu-s negativi, nici pozitivi ci nuli,
să rezonez cu ei, n-am nici o șansă!
Amorfă le e starea ca un clei,
de nimeni și nimic nu le mai pasă,
din tot acest melanj fără idei,
motive n-ar avea deloc să iasă.
Că-i mai comod să fii neimplicat,
să nu faci nici un fel de observații,
polistiren inexpresiv și plat,
politicos, corect în conversații...
Un surogat e felul cum trăiesc,
biet privitor la marele spectacol
și nu-nțeleg de ce mă amăgesc
s-aștept să se întâmple alt miracol.
===========================
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu