E atât de frumos ca să fim amândoi.
care ești tu? care sunt eu?
tăcerea doar numără până la doi,
iar focul e singur în șemineu.
pe scaune mici picotește tăcerea,
mămăliga nefiartă așteaptă-n ceaun.
cafeaua e boabe... uitându-și plăcerea,
timpul e buimac în clipa de-acum.
nici amintirile, nici amintirile
nu sunt ale noastre. ale noastre nu sunt
decât uneltirile. false, azi știrile,
trag pături de ceață peste cuvânt.
=========================
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu