Nelu Cazan: Întuneric

Ziua mea e noapte nu îmi e bine,

Clipele îmi sunt furtuni și ploi
Nu sunteţi aicea lângă mine
Nu mai e lumină pentru noi

Fulger de întuneric e în mine
Răsărit de soare nu mai am,
Trenuri sar haotic după şine
Pom sunt fără frunze , fără ram

Se împleticesc gânduri și vise,
Și haotic zboară fluturi verzi
Alergând peste câmpii proscrise
Negri sunt și pomii din livezi

Am pierdut culoarea și lumina,
Nici nu mai visez vre-un răsărit
Peste mine cade ghilotina
Unui timp în care ne-aţi iubit

Amintiri se cern prin faţa mea
Nu mai văd şi nu aud nimic
Doar atât,că a-ţi plecat pe-o stea
Ce-aş putea acuma să mai zic

Poate că vă mai gândiți la mine
Aşa cred şi chiar aşa şi simt
Nu văd soare și asta nu e bine
Am ajuns la margine de timp

V-am adus lalele din grădină
Florile pe care le iubeați
Sus la voi în cer este lumină
Lângă noi n-ați vrut că să mai stați

Ziua mea e noapte și întuneric
Sunt un paltin răvășit de vânt,
Am strâns mări de lacrimi și putere,
Nu mai am să spun nici un cuvânt