Prin insomnia nopților de vară
Tresar cireşe coapte-ntr-o carafă,
Mireasa lună pentru-ntâia oară
Îşi prinde lacrima într-o agrafă
Şi trece ca să-şi scalde amintirea
În marea vitregită de iubire,
Un val rebel se pierde iar cu firea,
Își tremură nisipul în privire.
Mareea unui dor îmbracă plaja
Când algele luminii rup canoane,
Un pescăruş se-nalță-n zbor şi vraja
Se cerne peste vechile şabloane.
Îşi plânge scoica perla rătăcită,
Printre suspine îşi îngroapă jalea...
Din patru zări o clipă răzvrătită
Se-opreşte-n loc...a rătăcit cărarea.
Prin insomnia nopților de vară
Ascund un colț de cer ce-mi aparține
Şi-o notă adormită pe vioară...
"Sunt doar un cerşetor la porți străine".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu