Geo Vasile: Despre poezie numai de bine

Poezia este opțiunea tragică de-a supraviețui.
deplinătatea vidului, a fi fără speranța mântuirii,
timp fără trup, un morb cu care nu se poate locui,
el se rostește irosindu-te căci este contra firii,
este deșert și totodată oază a desfătării-ntre minuni,
poezia este solul ce prevestește, rostire inumană
cu sute de sclipiri, tăișuri, catifelări, cuvânt între genuni
absență, depărtare, desprindere, delir și suverană
urgență, viață, suferință, virus universal - corona -
e fluxul eternului, ereditarului dezgust de-a fi cobai,
e cântecul mătăsii pe coapsele iubitei din Sodoma.
Poezia - ambitus vertiginos amăgitor, cromatic, numai,
bun pentru dezamăgire, frustrare, penitență, vis,.
este genunea ce desparte vorbirea liberă de scris.