De zile-ntregi aștept cu nerăbdare
S-apară cineva la ușa noastră...
Lumina se ascunde-n felinare,
Iar eu mă rog cu ochii pe fereastră.
O lume-ntreagă nu-mi priește-acuma,
Că doru-n mine-i plin de amăgire
Iar trecătorii se întrec cu gluma,
Când mă salută numai din privire.
Oftez și plâng că toată bunătatea
Apune lângă firele de iarbă...
Dar tot aștept să-mi las singurătatea,
Acolo unde dragostea e oarbă!
Azi, draga mea, rămânem în poveste
Doi oameni care-au cunoscut pustiul;
Dar poate Dumnezeu ne dă o veste
Și mâine, ne vom strânge-n brațe, fiul.
Nimic nu e la fel de greu în viață
Decât iubirea sfântă de părinte
Tu, Doamne, mi-ai pus lacrima pe față,
Din clipa când eram sub jurăminte.
De-o fi să mor o dat' cu-a mea soție,
Te rog ca să veghezi căsuța noastră.
Că într-o zi, lipsit de avuție,
Băiatul meu va fi lângă fereastră.
Apoi și el pustiu ca niciodată
Pe glia sfântă va planta o floare...
Și-o va uda cu dragostea curată,
Pentru cei care-au învățat să zboare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu