Alice Puiu: Inorogi și ghicitori

dăruite ferestrelor șoptite
fracții de veghe într-o vocală de nesomn,
în desperecherea tăcutului sticlos
dau buzna emoții cu guler de păsări,
un jongler decupează
umbre cu peruci și papion
în camera de gardă a istoriei,
cotloane din simetria nopții respiră
elastic suspansul unui acordeon colbuit,
în iedera geometriei fugare
molii conjugă ascuțit rugina din romburi,
pe trecerea de stele tălpile cuvintelor exilate
în vitrina cu întrebări jocul de-a viața oarba,
la ruleta insomniei miza surâde emfatic
când cerșetorul de iluzii destramă ghicitoarea,
printre păianjeni atârnați de lună
rătăcești pe tavane decojite de eșecul somnului,
cineva face inventarul virgulelor
pune ștampile pe tristețea lumii
și pocnind din degetele verii
deschide corăbii și ceruri
pentru o altă renovare
*
pe noptiera orașului
o ceașcă cu inorogi